Vânătoare în România cu Vio

În diminețile puțin răcoroase ale zilelor de vară, când roua umezește blana câinelui, ochii vânătorului caută zborul febril al prepelițelor sau în zilele de iarnă puternică, atunci când toți oamenii normali păzesc soba sau se ascund sub învelișul păturilor calde, vânătorul adulmecă gerul cu nesaț și cu fericire, în așteptarea unei mișcări a partenerului, a vânatului. Da – vânatul e un partener de luptă, în nici un caz un dușman! Și de cele mai multe ori vânătorul nu este învingător, dar întotdeauna iese câștigător. Chiar și cu tolba goală, vânătorii tot timpul câștigă. Chiar și cu tolba goală, vânătorii sunt fericiți. E greu de explicat în cuvinte aceste sentimente neîmpătimiților de vânătoare. Nici nu ar înțelege.

Unii au dus această pasiune dincolo de limite și au făcut din vânătoare o profesie. Un astfel de om sunt și eu.

mi folosesc astfel pasiunea, forța și experiența. Și pe lângă acestea, toate dotările materiale în slujba altor vânători care, de cele mai multe ori consideră vânătorile organizate de mine de neuitat. Acest lucru mă desăvârșește ca om și ca vânător.